În ,,Dicţionarul geografic economic şi istoric al judeţului Buzău”, ediţia a II a Buzău, 2005 Basil Iorgulescu arată că satul Cochirleanca a apărut în 1820, atunci când primul locuitor Ion Găgeanu, un cioban venit de prin părţile Vişanilor şi Jirlăului din judeţul Brăila s-a stabilit pe aceste meleaguri. În următorii zece ani satul ia numele fondatorului sub denumirea de Găgeanu sau Găgeni. Numele de Cochirleni este menţionat însă în secolul al XVII-lea după denumirea unei văi care acum este complet colmatată. În zona actuală a comunei este atestat un sat numit Tâmpeni care astăzi nu mai există. În sec al XVIII-lea Maria Minculeasa, soţia paharnicului Mincu, rudă cu familia boierilor Hrisoscoleu, deţinea pe teritoriul actual al comunei o moşie numită Cochirleanca. Ea a lăsat prin testament moşia spitalului Crângaşi, dorind ca spitalul să se finanţeze din veniturile obţinute de pe această moşie. Boierii Hrisoscoleu nu au respectat testamentul şi au continuat administrarea moşiei prin intermediul unor arendaşi. Statul a obţinut în instanţă prevederile testamentului, aşa încât Sultana Hrisoscoleu a fost nevoită să cedeze statului terenul.
Se spune că numele Cochirleanca ar fi fost dat localităţii după numele pârâului şi a unei movile din nordul satului, pe care creştea o ciupercă comestibilă numită cochirlă sau cocârlă (marasmus scorodonius) cu pălăria galben – roşcată şi gust de usturoi.
Potrivit Scrierii lui Basil Iorgulescu ,,Dicţionarul statistic, economic și istoric al județului Buzău” la nivelul anului 1892 comuna făcea parte din plasa Câmpul a judeţului Buzău şi se afla la hotarul acesteia cu judeţul Slam Râmnic. Avea o populație de 1360 de locuitori şi era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila şi Roşiori. În localitate funcţionau două biserici, o şcoală cu 45 de elevi, din care 10 fete şi o moară cu aburi.
În 1839 localitatea apare din nou menţionată într-un document al vremii. Pe fostul ,,Drum al fierului” şi pe ,,Drumul Bogdanului” se află astăzi comuna Cochirleanca compusă din satele Cochirleanca, Boboc, Gara Boboc, Roşioru şi Târlele.
Satul Boboc a luat naştere pe la 1848 când Radu Boboc, un cioban vrâncean a coborat cu turmele de oi şi s-a stabilit pe actuala vatră a satului. În 1856 prin grija boierului Creţulescu s-a construit biserica cu hramul ,,Sfinţii Împăraţi”, lăcaş de cult care a fost renovat între anii 1911-1912.
Vestigii arheologice au fost descoperite la Roşioru aparţinând culturii Sântana de Mureş (sec III –V d.Hr). Tot aici s-a descoperit un tezaur de monede otomane. Satul s-a înfiinţat însă după reforma agrară din 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin împroprietărirea de către stat a tinerilor căsătoriţi. Acestora li se spunea în toponimia localităţii ,,Însurăţeii”. Numele satului provine de la cel al cavaleriştilor care au luptat în războiul de Independenţă, 1877. Moşia Boboc de 8000 de pogoane a fost cumpărată în 1880 de fiul renumitului politician Alexandru Marghiloman, Ion (Iancu) Marghiloman.
“Marele Dicţionar Geografic al României”, document elaborat în anul 1899 de către Ioan Lahovari prezintă Cochirleanca drept o comună rurală din plasa Câmpului, aflată în parte ade Sud-Vest a hotarului judeţului Râmnicul, la o distanţă de Buză de 22 km. La acea dată, hotarul “de nord ṣi est (hotarul cu judeţul Râmnic) începe de la moṣia Zoiţa până în lacul Costeiul. La sud hotarul merge pe Drumul-Fierului, până în drumul Bogdanului, până în hotarul moṣiei Zoiţa”. Cătunele ce formau la acea dată comuna erau: Aria, Bobocul, Cochirleanca, Movila ṣi Roṣiori, cu subdiviziile lor: Gîngeanul, Părul ṣi Pîrliţi. Suprafata comunei era la acea dată de 7378 hectare, comparabilă aṣadar cu suprafaţa pe care o deţine la nivelul anului 2013 comuna Cochirleanca. Din totalul suprafeţei, 6244 ha erau arabile, 12 ha erau acoperite cu păduri, 492 acoperite cu fâneaţă, 462 islaz ṣi 168 ha terenuri neproductive.
Lahovari preciza în cartea sa că ”terenul este un ṣes întins, ondulat puţin în dreptul cătunului Pîrliţi, ṣi fertile unde se cultivă orz, grâu ṣi adesea rapiţă. Căile de comunicaţie erau calea ferată Buzău-Rîmnicul, ṣoseaua comunală Scurteṣti – Cochirleanca ṣi drumurile naturale: al Fierului ṣi al Bogdanului.”
În primul război mondial comuna a suferit mari pierderi produse de ocupaţia germană. Locuitorii au fost nevoiţi să predea armatei germane alimente, populaţia sărăcind foarte mult. Peste 200 de localnici au luptat în primul război mondial. Prin reforma agrară din 1921 luptătorii din război au fost împroprietăriţi şi împreună cu alţi ţărani stabiliţi în zonă au înfiinţat satul Târlele. Între cele două războaie mondiale proprietăţile tărăneşti s-au fărâmiţat progresiv, ţăranii devenind dependenţi de moşierii care şi-au mărit proprietăţile şi pe al căror pământ îl lucrau. În anul 1925 anuarul SOCEC menţionează comuna Cochirleanca cu 2500 de locuitori în plasa Câlnău a judeţului Buzău, având satele Cochirleanca, Bobocu, Găceanu şi Roşiori.
În 1931 o nouă reorganizare administrativă face ca satul Bobocu să devină comună în judeţul Buzău, iar celelalte sate formează comuna Regele Carol al-II-lea, aparţinând de judeţul Râmnicu Sărat. Localitatea va deveni mai târziu comuna Cochirleanca de astăzi.
În 1950 comuna Cochirleanca a fost transferată la Raionul Râmnicu Sărat.
În Buletinul Oficial numărul 18 din 17 februarie 1968, prin Legea numărul 3 ia naṣtere în mod oficial comuna Cochirleanca printr-un document emis de Marea Adunare Naţională. Conform acestuia judeţul Buzău are reṣedinţa de judeţ la Buzău, singurul oraṣ în afară de acesta fiind Râmnicu Sărat. În plus sunt consemnate 148 comune, printre care ṣi comuna Cochirleanca, precizându-se că în perioada următoare ,,Consiliul de Miniştri este împuternicit să defalce pe judeţe planurile economice şi bugetele fostelor regiuni, să stabilească schemele de personal, să aprobe delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, oraşelor şi comunelor, să pregătească şi să organizeze alegerea deputaţilor în consiliile populare, precum şi să ia toate celelalte măsuri necesare înfăptuirii noii organizări administrativ-teritoriale”.
Legea numărul 2 din acelaṣi an, publicat în acelaṣi Monitor Oficial precizează descrierea unei comune astfel: ,,Comuna este unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, fiind alcătuitã din unu sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social-culturalã şi gospodărească a localităţilor rurale. Satele în care îşi au sediul organele de conducere ale comunei sânt sate-reşedință.”
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca
